16.5.15

Nutriţia câinilor

poza: Scott Cromwell
''Otravă este în totul şi nimic nu este lipsit de otravă. Diferenţa între otrăvitor şi remediu o face doza.'' - Paracelsus


Notă explicativă: dacă doreşti să urmezi sfaturile prezentate în acest articol, consultă şi medicul veterinar la care mergi deobicei pentru a asculta şi părerea lui legată de aceste subiecte.

Aşadar, poza de mai sus nu trebuie luată în serios. NU administra mâncare menită pentru consumul uman câinelui tău. Indiferent de cât de regim crezi că este, conţine o anumită cantitate de condimente care, cumulativ, este toxică pentru câini.

Nutriţia este cea mai importantă parte din schema bunăstării pentru o viaţă echilibrată, atât pentru oameni cât şi pentru câini.
Schema bunăstarii pentru câini este alcătuită din:


Scurt istoric:

Câinii  (Canis lupus familiarisau fost domesticiţi acum 32100 ani. Odată cu această alianţă, câinele a evoluat odată cu omul. Astfel, în această ascensiune, sistemul digestiv a suferit şi el anumite modificări. Lupul sălbatic, imediat după ce doboară prada, consumă întâi de toate organele interne (pentru micronutriente şi vitamine, dar şi pentru probiotici) apoi trece la musculatură şi lasă pentru sfârşit oasele cu măduvă. Şi în aceste condiţii, unele specii de canine din care s-a născut veriga ce a format câinele modern, nu erau predominant carnivore ci mai degrabă carnivore oportuniste: necrofagi  şi omnivori.

Revenind la consumul intestinelor şi a peretelui stomacal pentru probiotici şi prebiotici, în America, acestea sunt vândute în magazinele pentru animale ca şi suplimente. Fabricile de procesare pentru mâncarea pentru câini au contracte cu abatoarele pentru rumegătoare pentru a achiziţiona stomacele acestora cu scopul de a fi transformate în ''salamuri'' speciale sau alte tipuri de snaksuri cunoscute sub numele de tripe. De ce sunt atât de importante? Pentru că, cu cât flora intestinală este mai sănătoasă, cu atât câinele este mai sănătos şi rezistent la boli.

Până la descoperirea americanilor că este nevoie de astfel de suplimente pentru nutriţia canină, aceştia au manipulat suficient reţetele comerciale în avantajul lor, profitând de principiul de nutriţie omnivoră.

Fostul meu profesor de dermatologie avea o vorbă: ''Adevărul este în vin, nu pe eticheta de pe sticlă''. Este valabil şi pentru mâncarea specială pentru câini din păcate. Fiind procesată la temperaturi înalte, devine moartă - lipsită de enzime şi micronutrienţi. Desigur, aceştia sunt adăugaţi mai târziu în reţetă sub formă de prafuri care la rândul lor au fost procesate.

Dar ce se întâmplă atunci când reţeta este respectată doar pe etichetă şi nu şi în realitate? Apar deficienţele nutriţionale.

Malabsorbţia sau maldigestia    

Din caza resurselor ieftine reprezentate de soia şi porumb precum şi subprodusele abatoarelor (copite, piei, tendoane et cetera) industria hranei pentru animale ajunge să înlocuiasca aproape integral ingredientele menţionate pe eticheta ambalajului. Atfel, ''carnea de calitate'' promisă este de fapt un fals nutrient pe bază de carbohidraţi ce nu satisface în totalitate nevoile de bază a câinilor. Din păcate fenomenul a luat amploare în ultima vreme.

Hrănit preponderent cu această dietă, în timp, se instalează malabsorbţia (maladie definită ca incapacitatea organismului de a asimila nutrienţii la nivel intestinal) manifestată prin diferite simptome: vomă cu conţinut nedigerat, vomă biloasă (spumoasă şi de culoare gălbuie), flatulaţii urât mirositoare, fecale moi sau acoperite cu mucus, diaree. Mai târziu, situaţia se manifestă general prin: blana cu aspect mat, murdar, exces de mătreţă, caderea părului nu doar în perioada de năpârlire. Situaţia se poate agrava prin declanşarea bolilor cronice (otite, probleme oculare etc.). Un alt simptom alarmant şi frustrant pentru stăpân este coprofagia (consumul de fecale) câinele încercând să-şi aducă un aport de probiotici în sistem. A se face distincţie între consum şi marcare (atunci când câinele se tăvăleşte în mizerie pentru a-şi schimba propriul miros - comportament rămas în instinct de când lupii se tăvăleau în fecalele prăzii pentru ca aceasta să nu-i poată depista).

Astfel, recunoaşterea acestor simptome odată ce apar este critic pentru restabilirea echilibrului digestiv.

Necesarul de bază pentru o dietă echilibrată este ca aceasta să conţină: proteine, glucide, fibre (provenite din consumul de carbohidraţi) şi acizi graşi esenţiali în funcţie de vârsta şi rasa câinelui. Calitatea proteinelor garantează aminoacizii esenţiali pentru formarea ţesutului muscular. Dacă aceşti aminoacizi lipsesc, corpul încearcă să-i obţină prin procesul de ''autoconsum'' (degradarea ţesutului muscular existent).

Carbohidraţii provin din plante şi grâne şi au rolul de a da energie sub formă de zaharuri. Faţă de ce am scris mai sus, totul se bazează pe raţie - cât la sută sunt grâne/legume de calitate superiore şi cât la sută sunt şroturi de soia sau porumb (principalii alergeni alimentari).

Fibrele sunt benefice dietei (dar nu neapărat necesare) pentru că nu se degradează în intestinul subţire şi ajung în intestinul gros unde au rol de a regla flora intestinlă (probioticii), de a regla nivelul zaharurilor din sânge. În mare parte sunt reprezentate de: orez brun, ovăz, orz, secară, grâu integral chiar şi cartofi.

Atunci, ce este de făcut dacă suspicionăm că hrana administrată nu este de calitate superioară?

La noi în ţară opţiunile pentru hrana câinilor noştri nu sunt foarte diversificate. În mare parte avem conservele, bobiţele şi recompensele.
Primul sfat pe care-l recomand este să treceţi pe brandurile superioare/premium: Royal Canin dog food sau Acana dog food. Mai sunt şi Platinum şi multe altele. Ideea de bază, să fie premium sau chiar super premium. Chiar şi aşa, câinele vostru este un individ specific şi nu trebuie să se supună unui anumit regim doar pentru că spune eticheta.

Tano a mâncat mult şi bine Royal Canin, însă am înţeles ca Acana ar fi mult mai bun. Am cumpărat, am introdus treptat în dietă însă problemele gastro-intestinale tot au apărut. Diareea a persistat până când am scos Acana din dietă şi am trecut înapoi pe Royal Canin.

În timp, am descoperit acest site: Dogfoodadvisor.com. Aici sunt trecut toate brandurile cunoscute şi necunoscute nouă. Aici spunea clar, Acana marcă superioară, cu o notă de 5 stele din 5, însă la primele comentarii postate, lumea se plângea că aveau câinii lor probleme pe această dietă. În schimb, Royal Canin Medium (Dry), are doar 2,5 stele şi la fel este criticată (nu contrazic), dar, Tano nu
manifestă probleme. Cum spuneam, fiecare câine are nevoi speciale şi nu se supune neapărat unui tipar. 

Desigur, problema care o să apară după un anumit timp, o să fie plictiseala de a consuma aceleaşi bobiţe într-una. Aici intervin ''suplimentele'' pe care le puteţi introduce în dietă pentru o ameliorare.




  • Oţetul de mere cu miere - l-am procurat de la Miracolul plantelor: 500ml/8 lei, o linguriţă/porţia de hrană deci durează până la o lună cu două mese pe zi.
Este un supliment minunue şi nu are întrebuinţare strict pentru nutriţiea câinelui ci şi pentru aplicare topică - împotriva puricilor, ţânţarilor. Mai poate fi folosit şi la dezinfectarea jucariilor acestuia şi în dezodorizare. Revenind la beneficiile nutritive, din nou se poate menţiona despre îndepărtarea puricilor dar doar după o administrare îndelungată, alcalinizarea organismului: fecalele şi urina câinelui nu vor mai fi la fel de acide deci nu vor mai lăsa pete galbene pe gazon.
Acest aliment fiind recomandat pentru copii cu probleme digestive poate fii utilizat la câini pentru reglementarea problemelor gastrice.

În dieta lui Tano l-am introdus experimental. Din cauza schimbării dietei vomita săracul de două ori pe săptămână, o vomă descrisă mai sus - bilosă (spumoasă şi gălbuie). După ce am introdus oţetul de mere cu miere în nutriţie, voma s-a redus la o dată la două săptămâni ca mai apoi să dispară complet. A dispărut şi consumul acestuia de iarbă, acum o face doar primăvara, atunci când este proaspătă, ca un adevărat connoisseur.


  • Uleiul de in presat la rece - procurat tot de la Miracolul plantelor. 
Nu este obligatoriu acest tip de ulei, se poate folosi cu succes şi cel de măsline. Scopul acestor uleiuri este să aducă un surplus de ajutor pielii şi părului prin acizii graşi esenţiali pe care-i conţin - în special dacă se suspicionează că dieta administrată le provoacă alergii sau piele uscată (manifestată prin mătreaţă în exces).
Mai sunt benefice pentru metabolism, reglarea funcţiei renale, antirahitice şi stabilizarea presiunii arteriale. Se mai poate folosi uleiul de peşte în capsule sau ca atare, din conservele de peşte în suc propriu (neapărat) fără alte condimente.

  • Iaurtul Activia - sau orice alt tip de iaurt natur.
Iaurtul natural ce conţine culturi lactice selecţionate este un probiotic esenţial. La fel ca celelalte articole menţionate mai sus, o linguriţă/porţie este suficientă (dintr-o cutie de activia Tano are 4 mese, este un câine de 23 de kg şi mănâncă de două ori/zi).


  • Mierea de albine: gustare sănătoasă, dar nu în exces în special la animalele supraponderale sau la cele cu diabet.
Se ştiu de mult beneficiile mierii de albine asupra sănătăţii oamenilor. Pentru câini nu e diferit.
Mierea reprezintă o importantă sursă de:
- alclinizare metabolică;
- antioxidanţi;
- enzime şi nutrienţi;
- efecte antimicrobiene şi antibactericide.
Se poate folosi cu succes atât topic cât şi nutriţional în următoarele afecţiuni:
- arsuri şi leziuni ale pielii;
- laringite - în cazul lui Tano a fost un element cheie în combaterea tusei de canisă; 
- ajută la indigestie - inclusiv în cazuri de diaree cronică;
- ajută la ameliorarea ulcerelor.


  • Usturoiul - subiect controversat - cum scriam şi în acest articol, începe să se pună accent din ce în ce mai mult pe aspectul de ansamblu al medicinei - atât umană cât şi veterinară.
Până nu de mult era stric interzis ca usturoiul să fie inclus în hrana câinilor deoarece, în cantităţi uriaşe, poate denatura hemoglobina astfel provocând sindromul Heinz sau anemia hemolitică. Studiile sunt refăcute şi demonstrează că, depăşirea cantităţii de 5gr usturoi crud/kg greutate animal este periculoasă. Asta însemnă că, Tano având 23 kg ar trebui să ingere aproximativ 23 căţei de usturoi (3-4 căpăţâni de usturoi). Acum, în ce condiţii naturale un câine ar consuma aşa cantitate mare de usturoi? 
Aşadar, un căţel de usturoi crud, presat şi lăsat câteva minute să se aerisească şi apoi amestecat în hrana câinelui poate să:
- îi întărească sistemul imunitar - usturoiul fiind antibiotic natural dar probiotic pentru flora intestinală;
- prevină formarea tumorilor în organism şi ajută la detoxifierea ficatului;
- combată parazitismul interior şi exterior. 

Pe lângă hrana de calitate superioară, aceste articole sănătoase au rolul de a îmbunătăţii atât masa cât şi sănătatea câinelui nefiind prea scumpe.

Cealaltă opţiune este cu dublu tăiş- mâncarea gătită: reţeta ''doggy dish diet''. Dublul tăiş din punct de vedere cantitate-timp.

Sună mai complicat decât este însă necesită timp şi o investiţie făcută într-o oală cu care se găteşte sub presiune.
Esenţial este respectarea necesarului de proteine, carbohidraţi şi fibre. Acestea se introduc în oală şi se lasă la gătit timp de 24 de ore până ce conţinutul se face ca un terci. Conţinutul se poate depozita în recipiente de plastic în frigider.
Dacă-ţi place să găteşti, probabil că aceasta este o metodă bună pentru tine.

Când vine vorba de gustări sau recompense cele naturale sunt cele mai bune dar sunt şi câteva nocive. Mai jos am facut două liste cu ce este bine şi ce este greşit pentru administrare:

Tano şi morcovul


Alimente bune: majoritatea ingredientelor descrise mai sus însă nimic peste care s-au adăugat condimente:

  • ovăz;
  • ouă - dar nu în exces!
  • dovleac fiert;
  • morcovi şi baby carrots;
  • ton sau somon din conservă - atâta timp cât este în suc propriu;
  • carne de pasăre fiartă;
  • castraveţi;
  • banane;
  • afine;
  • mere - FĂRĂ seminţe!;
  • pere;
  • căpşuni;
  • pepene galben;
  • lubeniţă;
  • cartofi fierţi;
  • fasole verde - sursă excelentă de fibre pentru câinii mâncăcioşi;
  • broccoli şi conopidă - fierte desigur;
  • ţelină;
  • varza murată - tot probiotic. 

Alimente din consumul uman ce nu trebuie să ajungă la câini sunt:

  • alcool şi băuturi ce conţin cafeină;
  • aluat ce conţine drojdie;
  • CIOCOLATĂ - deoarece conţine cafeină şi alţi compuşi toxici;
  • struguri, stafide şi avocado şi alte citrice: provoacă diareea şi în unele cazuri afectează rinichii;
  • Xylitol - compus ce se regăseşte în pasta de dinţi dar şi în guma de mestecat şi în alte dulciuri. 

În concluzie

Oricât de mult vă pare rău de câinele vostru când cerşeşte la masă în timp ce mâncaţi, nu vă lăsaţi înduplecaţi. Nu îi faceţi deloc bine dacă cedaţi ''rugăminţilor'' ba mai mult, îl învăţaţi că dacă insistă şi se milogeşte, sigur va primi - comportamentul se va amplifica şi, în timp, va ajunge să se lăcomească şi să fure. Explicaţi situaţia familiei şi prietenilor ce vin în vizită pentru a evita furtişagul de sub masă şi comentariile ce urmează: ''i-am dat puţin că-i suflet şi la el''. 

Nu uita, majoritatea cazurilor de urgenţă ce apar la cabinetele veterinare sunt chiar în timpul sau în urma sărbatorilor religioase atunci când masa este bogată cu tot felul de bunătăţuri ce nu sunt destinate consumului canin.



Sursele pentru acest articol:

sursa 1.
sursa 2.
sursa 3.
- sursa 4.
sursa 5.
sursa 6.
sursa 7.
sursa 8.
sursa 9.
- sursa 10.

De asemenea, un link la hrana pentru câini Trupet. Prezentarea este destul de lungă dar încearcă să atragă atenţia asupra mârşăviilor facute de industria hranei pentru câini.




.