4.4.15

Sterilizarea şi castrarea - subiecte controversate




thedogplace.org



Din punctul meu de vedere este cea mai umanitară variantă pentru câinii fără stăpân. Plasarea acestora într-un mediu prielinic pentru adopţie ar fi şi mai frumos şi civilizat, dar din păcate, infrastructura la noi lasă de dorit. Păcat şi mai mare îşi fac cei care deţin astfel de centre dar nu-şi respectă umanitatea, privând animalele de nevoile necesare. Dar aceste este alt subiect.

Asfel, sterilizarea este cea mai bună variantă pentru animalele fără stăpân pentru a preveni înmulţirea lor, dar când vine vorba despre animalele de companie, care este cea mai bună variantă? Până nu de mult eram şi eu de aceeaşi părere - de la o anumită vârstă, indiferent de sex, trebuie realizată o astfel de intervenţie. Nu de mult sfătuiam pe cineva că este ''răul necesar'' pentru a se bucura de un companion sănătos şi bucuros.

În căutările mele pe internet după răspunsul ''perfect'' - Tano urma să fie supus bisturiului - am descoperit diferite articole pro şi contra acestei proceduri.

Astfel, sterilizarea este recomandată în următoarele situaţii:

  • indiferent de rasă, dacă eşti crescător şi unul din câinii folosiţi pentru reproducţie suferă de un defect genetic (ex. la masculi - criptorhidia). Aceasta ar trebui impusă prin lege pentru a reduce loteria genetică.
  • dacă alină câinele de suferinţă - ex.- cancer testicular la masculi sau piometru la femele.
  • preventiv, dacă stapânul doreşte acest lucru, după ce a luat la cunoştinţă toate părţile acestei proceduri.


Pe pagina lui Cesar, Juliana Weiss-Roessler, specifică ''avantajele'' sterilizării câinilor:

  1. - femela va trăi mai mult: prevenirea infecţiilor uterine şi a cencerului mamar. Recomandă castrarea înainte de primul estru;
  2. - masculul va trăi mai mult: prevenirea cancerului testicular, din nou, castrare efectuată cât mai devreme posibil;
  3. - îmbunătăţirea ''manierelor'' la femele - estrul se manifestă de două ori pe an, câte două sau trei săptămâni, perioadă în care femela este neliniştită, predispusă să urle şi să micţioneze (urineze) mult mai frecvent. Dacă stă la apartament, şi mai mare deranjul.
  4. - îmbunătăţirea ''manierelor'' la masculi - când depistează o femelă în călduri, devine maestru în evadări, prezintă dromomanie (efect psihologic) şi de asemenea, agresivitate şi marcarea excesivă a teritoriului.
  5.  - economisirea banilor - deşi procedura costă ceva, asigurarea că efectele mai sus menţionate nu se vor întâmpla merită investiţia.
  6.  - beneficiul asupra comunităţii - controlul populaţiei de câini maidanezi.
Cam aşa suna şi pentru mine teoria, cele mai sus menţionate păreau foarte logice atunci când am terminat facultatea. Partea interesantă este că Tano împlineşte în curând 3 ani şi nu a manifestat deloc comportament descris la punctul (4). Desigur, prezenta sindromul Flehmen de fiecare dată când depista o femelă în călduri, dar cam atât, fără dromomanie şi agresivitate, nici măcar devieri comportamentale în apartament.

Totuşi am recomandat castrarea vecinei mele. Aceasta este stăpâna unui bichon maltez de 4 ani, necastrat. Conincidenţă, de două ori pe an mă întreabă ce ar putea avea că urnieză cu sânge, după ce iese afară şi adulmecă împrejurimile. Apoi devine din ce în ce mai letargic. Bineînţeles, după astfel de simptoame, ajunge imediat la medicul veterinar şi este supus unui tratament cu antiinflamatorii şi antibiotice, câteva zile la rând. Am încercat să-i atrag atenţia asupra faptului (coincidenţei) că de fiecare dată când femelele manifestă estru, ''Mops'', pentru că aşa-l cheamă pe acest Casanova canin, manifestă simptomele descrise.

De asemenea i-am explicat că, nefiind castrat, aceste simptome se vor repeta deoarece când depistează femelele în călduri, suferă probabil de o hiperplazie a prostatei. Singura soluţie este castrarea deoarece previne simptomele şi odată cu înaintarea în vârstă, apariţia de carcinoame.

''E, cum să-l castrăm, că ne este milă de el'' mi-a răspuns stăpâna. Am încercat să-i explic că ar trebui să pună în balanţă: două săptămâni pe an de injecţii şi letargie a câinelui plus probabilitatea avansată de cancer pe de o parte şi pe de altă parte, o săptămână de ''suferinţă'' postoperatorie şi de purtat colierul special.

google img
Desigur, reacţia următoare a fost ''NU'' că dacă ajunge la bisturiu, va fi ceopârţit (vezi poza de la începutul articolului). Se întâmplă complicaţii la oameni dar mai la animale.

Da, cam aşa a decurs discuţia. Revenind la căutările mele pentru a preveni astfel de complicaţii la Tano, am descoperit din ce în ce mai mult termenul de modelare comportamentală. Ceva asemănător cu rudele cele mai apropiate a câinilor, o haită de lupi unde masculul alfa este şeful. Doar el are voie să se împerecheze cu femela când aceasta manifetă estrul. Din nou atrag atenţia asupra avantajului de a prelua ''şefia'' prin metode disciplinare de când sunt pui şi a nu aştepta până mai târziu.

Pe de altă parte nu trebuie ignorate complicaţiile medicale ce pot urma necastrării sau chiar castrării câinilor fie masculi sau femele.

Replica mea preferată din timpul facultăţii a fost medicina nu-i matematică, piatră de temelie în cazul multor medici veterinari. În acest articol, destul de adevărat. Sunt foarte multe variabile când vine vorba de castrare, pe de o parte beneficiile şi pe de altă parte, complicaţiile.

În Europa această practică variază de la ţară la ţară. Spre exemplu, în Norvegia este ilegal să castrezi un câine fără un motiv medical bine întemeiat.

În America deja există termenul de sterilizare pediatrică. Acest termen este folosit deoarece regulile lor privind ''bunăstarea'' animalelor sunt mult mai drastice ca la noi. Canisele cu câini vagabonzi sunt pline şi se militează pentru această opţiune prematură deoarece: durata este scurtă atât pentru procedură cât şi pentru timpul petrecut sub anestezie şi recuperarea postoperatorie a tineretului este mult mai rapidă decât la câinii mai în vârstă. Practicarea sterilizării pediatrice este introdusă la vârsta de 8 săptămâni, odată cu primele vaccinări şi deparazitări. Rolul este strict pentru controlul populaţiei de câini vagabonzi dar, cum am precizat la începutul articolului, a început să fie recomandat şi la câinii cu stăpâni.

Efectele dăunătoare au fost observate şi publicate de către Houpt şi Scarlet Spain în ediţia de la 1 februarie 2004 a Jurnalului asociaţiei veterinarilor americani. Aceştia au atras atenţia asupra faptului că femelele castrate atât de devreme au ghinionul de a prezenta incontinenţă urinară mai târziu în viaţă şi că sterilizarea trebuie amânată până cel mult dupa un estru manifestat.

Astfel s-a atras atenţia asupra rolului benefic al hormonilor produşi de către glandele genitale asupra întregului organism. La masculi, este vorba de o vârtă de 18 luni de zile.

Beneficiile castrării sunt următoarele:

1.   Tumori a glandei mamare mai puţine şi mai puţine cancere ovariene

La femele sunt semnalate mai frecvent la cele necastrate sau castrate mai târziu în viaţă. Şansa femelelor castrate de a face cancer mamar este zero dacă sunt castrate înainte de primul estru. După primul estru riscul creşte 8% iar după al doilea estru, riscul creşte cu 26%.  Tumorile sunt rareori cancerigene, de aceea aceste studii publicate în Jurnalul institului naţional american de cancer -  Factori ce influenţează dezvoltarea cancerului mamar canin (1969) sunt din ce în ce mai puţin citate, dar trebuie anunţat medicul veterinar imediat după ce sunt depistate.

2.   Piometrul

Această afecţiune este semnalată doar la femelele până în vârsta de 10 ani, necastrate. Se manifestă prin acumularea de puroi în uter datorită suprastimulării repetate a tractului genital.

3.   ''Murdăria căldurilor''

Femelele urinează frecvent, îşi toaletează regiunea inghinală mult mai des decât deobicei din cauza secreţiilor sanguine.

4.   No more humping 

Comportamentul de ''încălecare'' a tot ce mişcă manifestat la masculii ce intră în perioada adolescenţei. De asemenea se poate observa şi la femelele cu exces de testosteron.

5.   Fără dromomanie

Comportamentul observat şi la femele şi la masculi în perioada estrului de a pleca la plimbare ghidaţi de un singur scop - împerecherea. Nu mai răspund la nici o chemare din partea stăpânilor fiind ghidaţi doar de instinct.

6.   Fără agresiune

Există tendinţa de îngăşare şi manifestare a comportamentului flegmatic. De multe ori însă, agresiunea nu este datorată dominanţe şi nu se opreşte în urma castrării. Mai mult chiar, masculii castraţi devreme în viaţă, manifestă agresivitate faţă de masculii necastraţi deoarece mirosul hormonilor este perceput ca o ameninţare.

7.   Cancerul testicular

Este semnalat la câinii înaintaţi în vârstă. Aceste tumori apar la unul din testicole sau la ambele, deobicei nu sunt maligne şi se îndepărtează chirurgical.

8.   Problemele prostatei

Despre acestea am vorbit mai sus. Sunt asemănătoare cu piometrul de la femele (suprastimulare hormonală). Deobicei nu evoluează malign însă pot cauza disconfort - ca şi în cazul lui Mops. De asemenea pot să apară prostatitele (inflamaţiile prostatei) care se pot complica cu abcese.

9.   Tumori a glandelor prianale (adenoame sau adenocarcinoame)

Aceste glande sunt ''relicvele'' rămase în urmă din periada sălbăticiei. Serveau pentru marcarea teritoriului. După domesticire, nu mai au acest rol, dar se pot complica odată cu înaintarea în vârstă. Se observă mai frecvent la masculi decât la femele.

Dezavantajele castării/sterilizării

1.   Deformarea oaselor lungi

În timp ce animalul se maturizează, hormonii sexuali secretaţi de organele genitale au rolul de a dicta dimensiunile oaselor. Dacă aceşti hormoni sunt scoşi din ecuaţie în umra castrării prea timpurii, oasele vor creşte disproporţionat. Această creştere atrage asupra ei viitoare probleme legate de ligamente, complicaţii ca displazia de şold, probleme la genungchi şi artrite, ruprea ligamentelor cruciate. Oasele alungite, craniul şi pieptul îngustat nu au doar efect negativ asupa aspectului ci şi asupra performanţelor în agilitate la câinii folosiţi la sport sau cu scopuri utilitare..

2.   Osteosarcomul (cancerul oaselor)

Aceste tumori sunt observate la rasele de talie medie şi uriaşe predispuse datorită oselor mari. Sterilizarea înainte de vârsta de un an accelerează procesul de formare a acestor cancere.

3.   Hipotiroidismul 

Sunt mult mai predispuşi câinii sterilizaţi decât cei nesterilizaţi indiferent de sex.

4.   Obezitatea

Caracterul câinelui devenind flegmatic atrage cu el letargia şi implicit obezitatea. Aceasta se ţine uşor sub control cu dieta echilibrată sau prin plimbare ca măsuri preventive.

5.   Probleme la nivelul tractului urinar

Apare cel mai frecvent la femelele sterilizate, supraponderale şi înaintate în vârstă. Incontinenţa urinară este o urmare a inflamaţiilor vulvare datorate sterilizării efectuate prea devreme. Inflamaţiile vulvare se ţin sub control prin administrarea de hormoni estrogeni.
La masculi nu este semnalată.

6.   Diabetul

Acesta urmează obezitatea.

7.   Hemangiosarcomul

Apare la câinii de ambele sexe cu o vârstă înaintată şi statistic vorbind, cei castraţi/sterilizaţi mult mai frecvent decât la cei intacţi.

Specific nu se poate spune că prelungim viaţa câinilor castându-i sau sterilizându-i. Cu toţii cedăm unei ''afecţiuni'' sistemice când vine vorba de moarte de bătrâneţe.

Am prezentat mai sus motive legitime pentru beneficiile castrării dar pentru prelungirea vieţii nu există sursă sigură. Astfel, dacă se afirmă că ''sterilizarea va prelungi viaţa câinelui'' nu este adevărat. Din contră, opusul pare a fi mai adevărat. Într-un studiu efectuat în 2009 pe femele de rasă rottweiler s-a demonstrat că femelele nesterilizate au trăit cu 30% mai mult decât acelaşi număr de femele castrate în primii 3-4 ani de viaţă.

Asfel, care este motivul pentru care vrei să faci procedura?
Încearcă metoda de modelare comportamentală. Desigur, din motive de sănătate, dacă este necesar şi nu există altă alternativă, nu ezita. Eu m-am răzgândit şi nu-l voi castra pe Tano doar  pentru a preveni bolile mai sus descrise. Nu manifestă deloc caracter dominant şi nici măcar agresiv faţă de alţi câini, cel puţin până nu este provocat (atunci când un alt câine încearcă să îl domine).

Ca şi metodă contraceptivă pentru câinele tău, încearcă procedurile alternative gen vasectomia pentru masculi şi histerectomia pentru femele. Aceasta din urmă previne şi piometrul despre care am vorbit şi este mai practică decât doar ligaturarea trompelor uterine. Aceste metode au avantajul că permit animalelor să-şi păstreze organele producătoare de hormoni fără a se procrea.

Pune-ţi întrebarea ''este bine ceea ce fac?''. La fel ca omul, câinii au receptori pentru testosteron şi estrogen peste tot în corp: creier, pulmoni, oase...afectează comportamentul şi capacitatea de a învăţa. Astfel, scoaterea acestor organe ce produc hormonii înainte ca ei să-şi atingă maturitatea pot produce pagube mai mari odată cu trecerea timpului.


În concluzie ... 

Responsabilitatea este cheia. Informează-te din mai multe surse înainte de a decide asupra a ce hotărâre urmează să iei. Dacă decizi să nu-ţi castrezi câinele fie mascul sau femelă, trebuie să-ţi asumi responsabilitatea asupra controlului periodic (vezi acest articol) la medicul veterinar cel puţin de două ori pe an. Observă şi raportează orice semn legat de sănătatea lui (exemplul lui Mops).

Prevenţia rămâne cheia dar dacă aceasta nu mai este posibilă, alternativa este procedura de castrare sau sterilizare.

Sursele pentru acest articol:

sursa 1 ;
sursa 2 ;
sursa 3 ;
sursa 4 .