6.4.15

Simţul olfactiv şi abordarea



Jonathan Carroll

La oameni există vorba: ''Nu cred până ce nu văd''. Echivalentul pentru câini este ''nu cred până ce nu adulmec''.


Mai jos este un filmuleţ făcut de cei de le TEDEd, unde în 5 minute sunt prezentate calităţile simţului olfactiv la câini. Spre exemplu, un câine poate distinge dacă eşti trist sau furios simţindu-ţi reacţiile chimice ale feromonilor şi răspunzând ca atare: empatic sau agresiv. 



Abordarea câinilor străini


Cum se explică în filmuleţul de mai sus, pentru câini, mirosul este mai important decât văzul. 

Omul a evoluat bazându-se pe văz cam 90% din timp. Cu ajutorul văzului putem să distingem culorile şi astfel să facem deosebirea dintre diferitele nunaţe de verde şi coloritul plantelor din natură. Spre exeplu, diferenţa dintre cele otrăvitoare şi cele medicinale sau comestibile. De asemenea, numeroase specii de amfibii şi insecte au evoluat coloritul divers pentru a avertiza mediului înconjurător despre pericolul pe care îl reprezintă.

Câinii văd alb/negru, deci reacţionează în funcţie de mişcarea făcută de animalul pradă. Văzul nu este atât de esenţial pentru ei precum este mirosul.

De aceea simplele întrebări precum ''muşcă?'' şi ''pot să pun mâna pe el?'' nu sunt suficiente. 

Şi Cesar predă aceeaşi conduită: no talk, no touch, no eye contact! adică: nu vorbeşti, nu atingi, nu faci contact vizual cu un câine la prima abordare. Dai dovadă că îl respecţi şi îi oferi timpul necesar pentru a te cunoaşte şi a se obişnui cu tine.

La facultate am fost învăţat la fel. Abordare corectă la un câine străin se face prin întinderea mâinii cu dosul palmei spre el şi aştepţi ca acesta să se apropie şi să te adulmece. Având în vedere că majoritatea contactelor dintre veterinar şi câini au loc la cabinet, deci într-un mediu nou pentru ei, trebuie făcute sub supravegherea stăpânului. Am întâlnit şi cazuri în care stăpânului îi ere frică de propriul câine câd acesta începea să mârâie la doctor...dovadă de leadership.

Lui Tano spre exemplu, îi este frică de copii. Aceştia pun întrebările mai sus menţionate şi, fără să aştepte răspunsul meu, se reped asupra lui pentru a-l mângâia. El se sperie de energia acestora şi începe să-i latre ferindu-se. Unde mai pui că, dacă sunt şi părinţi în apropiere, încep discuţiile în contradictoriu.  

Deci, ca şi notă explicativă, obişnuiţi-vă să abordaţi un câine conform instrucţiunilor oferite mai sus. O abordare corectă face diferenţa între o relaţie de prietenie sau de duşmănie. 

barkpost.com