10.3.15

Etologie canină

deviantart.com



Am avut contact cu etologia chiar pentru lucrarea de diplomă la sfârşitul studiilor veterinare. Subiectul a fost despre iepuri: Etologia iepurelui ca animal de companie. Da, iepurele nu este câine, dar pentru studiile relevante în etologie este nevoie de un lot de minim 12 animale. Iepuri aveam acasă, dar câini atât de mul


Ideea pentru acest articol mi-a venit după ce am întâlnit ''Hotărârea consiliului local Timişoara''. Şi zice pe la punctul c: ...ţinând cont de nevoile etologice, în funcţie de specie şi rasă. 


Deci aşa... ştiinţa despre comportament. Spuneam aici că aplic învăţăturile lui Cesar Millan. El este un expert în ceea ce priveşte comportamentul canin. Toate materialele publicate de către acesta au o relevanţă fantastică pentru stabilirea legăturii dintre om şi câine, oameni şi câini. 

Astfel, pentru a nu-ţi lăsa câinele să-ţi roadă mobila, trebuie să înţelegi în primul rând de ce o face. Da, răspunsul cel mai frecvent este ''îl dor dinţii deoarece i se schimbă'', corect în cazul puilor. Dacă acest comportament persistă? Deobicei apare la câinii maturi care se plictisesc sau încearcă să-ţi atragă atenţia.

Omul are puterea de ''a-i citi limbajul postural'' când vine vorba despre câini. Doar am dezvoltat o relaţie foarte strânsă între specii. Cu ajutorul câinelui omul a reuşit să perfecţioneze vânătoarea. În acest articol se demonstreză cum cu ajutorul acestuia, omul ''modern'' a reuşit să vâneze mai mult, mai des, mai cu precizie decât înainte de domesticire. De asemenea, în cartea sa, ''Invadatorii: cum omul şi câinele au împins neandertalul spre dispariţie'', profesoara antropolog Pat Shipman, prezintă exact această idee: folosindu-se de simţurile dezvoltate ale câinilor lup (nu ciobănescul german ci o verigă din lanţul de domesticire de la lup la câine), omul reuşea să doboare prăzi mult mai mari în dimensiuni şi să le păzească de alţi prădători.

Din păcate, odată cu evoluţia şi modernizarea, omul a inventat banul şi implicit, cu ajutorul acestora, timpul liber. Nu mai trebuie să vâneze, ci doar să meargă să-şi cumpere mâncare. Din păcate, câinele nu a ţinut pasul. A rămas la stadiul ''mai primitiv'' necesitând mişcare şi structura socială de haită pentru a ''funcţiona'' echilibrat. Trebuie să hoinărească, să-şi patreuleze teritoriul, să vâneze, să socializeze, să se joace şi să doarmă. Mai pe scurt, trebuie să ''lucreze'' pentru hrană.

În acest articol Cesar povesteşte despre Pal, un mascul rasa collie care a jucat în unul din filmele ''Lassie''. Pentru astfel de rol trebuia să fi absolvit un dresaj riguros înainte de filmări şi totuşi, dresorul povesteşte cum acesta avea mari probleme comportamentale când venea vorba despre alergatul după motociclete şi lătratul excesiv. Deci şi un câine ''bine şcolit'' poate manifesta devieri comportamentale.

Înţelegerea acestor necesităţi de bază constiuie fundamentul relaţiei sănătoase om-câine. La acestea se adaugă ''prezentul''.
Da. Câinele trăieşte doar în prezent. Nu în trecut şi nici în viitor (cum de multe ori face omul). Răspunde la stimuli printr-un anumit comportament (refelexul dobândit prin dresaj), nu neapărat din motivul că-şi aminteşte ceea ce are de făcut.

Astfel, nu lua ca ''atac la persoană'' când acesta se comportă defectuos. Încearcă să gândeşti câine/simţi câine cum se exprimă Cesar. Câinele nu o face ca să-ţi arate că poate fii răutăcios cu tine şi că te domină. Nu este o chestiune de duel al orgoliilor. El o face pentru că are nevoie de îndrumare de la un lider. O face pentru că rolul liderului este ''vacant''.

Încearcă pe cât posibil să descoperi motivul din spatele comportamentului cu ajutorul unei doze MARI de răbdare. Testează terenul, efectuează diverse scenarii şi stabileşte sursa problemei. Este un curs lung de ''încercare şi erroere'' dar făcut la timp te scuteşte de măsuri mai drastice în viitor.Spre exemplu, când ne-am întors odată acasă, câte un şlap de la fiecare era la Tano în culcuş. Erau parţial distruşi. Doar nu era să-l cert pentru ceea ce a facut. Fapta era consumată şi pedeapsa nu ar fi avut nici un efect pozitiv. Motivul? Nu l-am plimbat înainte de a-l lăsa singur o perioadă mai lungă de timp iar el ne-a atras atenţia lundu-ne şlapii. De atunci nu s-a mai repetat (importanţa unei plimbări lunigi înainte de a lăsa câinele singur pentru o periaodă de timp este crucială).

De asemenea, dacă este ''scandalagiu'' nu te bucura: ''eh, uite la el ce mă mai apără''. În trecut sau la ţară la curte este încă permis...relativ, dar la oraş, dacă se repede la un copil, nu mai este la fel amuzant. O face pentru că el este ''şeful'' şi astfel încearcă să-şi apare haita, pe tine. 

Tu stăpâneşti abecedarul câinelui tău? Cât de repede poţi aplana un conflict până nu este prea târziu?

In noţiunea abecedarului - urechile câinelui sunt precum sprâncenele oamenilor. De asemenea, poziţionarea cozii este la fel de importantă.

În concluzie

Aceste noţiuni de etologie sunt generice şi de aceea recomand o documentare amplă în legătură cu noţiuni specifice de rasă. Îndeplinirea cerinţelor individuale are rol esenţial în creşterea unui câine echilibrat. Spre exemplu, dacă ai un câine rasa brac german, învaţă-l să facă aport. Această rasă de câini a fost creată specific pentru astfel de treburi vânătoreşti. Are un aspect elegant, nu este agresiv şi este foarte inteligent însă dacă nu îi sunt ''lucrate'' caracteristicile de rasă, va prezenta defecte comportamentale: încăpăţânare, smucire în lesă, devine as în evadarea din curte şi în cel mai rău caz, ajunge în faţa maşinii...cu cel mai tragic final.


Dacă ai ceva de  adăugat, chiar te rog să laşi un comment. Exprimă-ţi părerea pentru că ea contează.